<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
		>
<channel>
	<title>Comments on: 9 luni</title>
	<atom:link href="http://icosma.ro/?feed=rss2&#038;p=425" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>http://icosma.ro/?p=425</link>
	<description>despre Ioana</description>
	<lastBuildDate>Thu, 11 Mar 2010 12:19:35 +0300</lastBuildDate>
	<generator>http://wordpress.org/?v=2.8.4</generator>
	<sy:updatePeriod>hourly</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>1</sy:updateFrequency>
		<item>
		<title>By: Os</title>
		<link>http://icosma.ro/?p=425&#038;cpage=1#comment-63</link>
		<dc:creator>Os</dc:creator>
		<pubDate>Mon, 14 Dec 2009 17:09:29 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">http://icosma.ro/?p=425#comment-63</guid>
		<description>Nu. Angie a fost foarte precauta pana sa inceapa sa mearga singura. Mergea tinandu-se de mobila sau de noi, foarte sigura pe ea. Ca si cum stia ce are de facut, dar inca nu se avanta, nu-si dadea drumul pentru ca nu era sigura. Ea a si cazut de foarte multe ori si am citit, ca de multe ori cazaturile intarzie mersul independent. Dar dupa ce a facut primii pasi singura, in casa, n-a mai oprit-o nimic. Facea cativa pasi aproape in fiecare zi, din ce in ce mai multi, extrem de fericita de reusita ei, dar nu se avanta aiurea, sa zic... mai mult decat ar fi putut. Iar eu tot timpul o incurajam, ma bucuram si chiuiam pentru succesul ei si din cand in cand o atentionam &quot;Ai grija!&quot;</description>
		<content:encoded><![CDATA[<p>Nu. Angie a fost foarte precauta pana sa inceapa sa mearga singura. Mergea tinandu-se de mobila sau de noi, foarte sigura pe ea. Ca si cum stia ce are de facut, dar inca nu se avanta, nu-si dadea drumul pentru ca nu era sigura. Ea a si cazut de foarte multe ori si am citit, ca de multe ori cazaturile intarzie mersul independent. Dar dupa ce a facut primii pasi singura, in casa, n-a mai oprit-o nimic. Facea cativa pasi aproape in fiecare zi, din ce in ce mai multi, extrem de fericita de reusita ei, dar nu se avanta aiurea, sa zic&#8230; mai mult decat ar fi putut. Iar eu tot timpul o incurajam, ma bucuram si chiuiam pentru succesul ei si din cand in cand o atentionam &#8220;Ai grija!&#8221;</p>
]]></content:encoded>
	</item>
</channel>
</rss>
