Monthly Archive for December, 2009

Cartea, degetelul, prosopelul si… restul casei

Universul asa mare cum e el are niste repere clare pentru un bebe de 9 luni jumate care abia ce a inceput sa exploreze lumea din pozitie verticala si prin propriile forte. Aparent aglomerate si lipsite de semnificatie, lucrurile se asaza in mintea omuletului plimbator intr-o ordine proprie.

De exemplu, canapeaua din sufragerie e numai buna ca suport pentru o carte mare si grea care se rasfoieste mult mai bine din picioare. Desi in centrul camerei si ocupind cel mai mult loc, nu canapeaua prezinta importanta decit in masura in care cartea, mama sau tata se afla pe ea. Cartea in schimb e reperata oriunde ar fi ea, fie si pe un dulap inalt, inalt de trebuie sa-ti sucesti gitul ca sa vezi pina in virful lui si atunci rolul degetelului e sa se intinda in asa fel spre ea incit sa o faca sa o coboare cu orice pret.

Tot in sufragerie (adica in camera Ioanei) se mai afla si masuta cu alo-alo, ultima salvare in calea vesnicei plictiseli de pitici, forme, cuburi si jucarii de ros. Cind nici masuta nu mai are farmec, ramin colturile in care se afla cutii de depozitare, cosul de gunoi de sub masa, scaunul rotitor de birou, biblioteca si… cartea! Super-mega cartea cu pagini de carton gros, ferestre inserate in pagini si desene putine dar clare, totul numai bun de inspectat de catre degetelul sef. Problema e ca uneori cartea doboara prin epuizare degetelul sef si atunci nu mai ramine nimic altceva decit prosopelul si … restul casei.

Adica masa, scaunele, sticlele de plastic si sertarele din bucatarie, pantofii din hol, baia interzisa, laptopul si un eventual cablu de ros in dormitor. A, si patul din dormitor in care se danseaza pe muzica de la U TV si veioza si cartile lu mama si tata si orice altceva mai e pe dulapiorul de la capatul patului, de la pixuri la telefoanele mobile. Si barul din hol pe care sint un milion de chestii dar care din nefericire e cam prea sus si inaccesibil. Si tot ce mai e pe frigider si pe blatul din bucatarie.

Mi-ar placea sa o aud pe Ioana descriindu-si propria casa. Iata o mica partea din lumea de la picioarele ei prin ochiul camerei: