Sint doua saptamini de cind m-am intors la munca si nu am mai apucat sa scriu nimic. Asta pentru ca in prima saptamina adaptarea a fost destul de grea. Adica mi-era somn incepind de pe la ora 7.30 seara iar Ioana era foarte implicata in cresterea a doi noi dinti, ceea ce facea ca serile sa para nesfirsite. In a doua saptamina am recuperat somnul adormind de pe la 9.30, imediat ce o culcam pe ea, visind dezbaterile electorale la care nu mai ajungeam sa ma uit.
Acum e weekend, Giza doarme jumatatea de ora de dimineata iar eu nu vreau sa fac nimic altceva decit sa stau cu laptopul in brate. Ne-am trezit la 8 fara un sfert in dimineata asta, mai tirziu decit de obicei, iar eu am mai stat in pat pina la 8 jumate caci am facut un tirg cu Cosmin: in weekend, eu lenevesc dimineata si el dupa-amiaza.
Ma gindesc ce-mi lipseste din viata “de dinainte”. Serile in care ieseam sa mincam la un restaurant dupa serviciu sau ajungeam in cine stie ce circiuma? Serile in care doar stateam in pat si ma uitam la televizor? Cititul cu o cafea in mina simbata dimineata, cite doua – trei ore? Sau shopping-ul de weekend? Sau pur si simplu plictiseala de dinainte?
Adevarul e ca le simt lipsa la toate atunci cind ajung sa pic de oboseala deja de pe la prinz. Si asta se intimpla de obicei ori dupa o noapte furtunoasa ori in perioadele de inmultire a dintilor. Adica atunci cind Viezurele n-are stare o secunda si se manifesta la apogeul precocitatii ei. Altfel, nu imi doresc nimic altceva decit sa o vad pe ea cum se joaca linistita, vesela si multumita, lucru inca rar si pretios.
Gata, s-a trezit! Mai ai mult? ma intreaba Cosmin. Action, please!
0 Response to “Action, please!”