Dupa o saptamina si ceva de nopti hard & heavy, Ioana a dormit azi noapte de la 9.30 la 6 neintrerupt si pe urma inca o ora, pina la 7 si ceva. La fel si eu, ceea ce presupune ca sint in stare sa scriu ceva coerent acum, in onoarea celor 8 luni pe care le implinim astazi, 7 noiembrie.
3 lucruri sint esential de spus la momentul de fata:
Iepurasul si-a recistigat libertatea, adica am scos tarcul-piscina si am reamenajat putin camera in asa fel incit ea sa zburde nestingherit de la canapea la dulapuri si de la usa la calorifer. Desigur ca dupa o zi de fericire maxima in imensitatea camerei, spatiul a inceput sa se strimteze si Alice sa isi doreasca din ce in ce mai abitir sa ajunga dincolo de usa camerei.
Ceea ce nu e chiar rau, pentru ca i-am aratat ca poate ajunge pe hol daca merge in doua picioare si nu in patru (labe) 
Si astfel se dovedeste ca ea a inceput chiar sa isi doreasca sa mearga in picioare si de fiecare data cind o plimbam de mina prin camera se indreapta grabnic catre usa. Si cum iese pe hol, cum baga o super viteza cu mersul ei de pinguin grasut …
Iar al treilea lucru important e ca a inceput sa stea din ce in ce mai des si mai mult (cam 10 – 20 de secunde) singura in picioare, nesustinuta. Asta pentru ca stind mult in picioare si mergind sustinindu-se cu miinile de mobile, la un moment dat isi doreste sa apuce cite ceva si pina la urma ajunge sa isi elibereze ambele miini pentru a explora mai bine ce a apucat. Si atunci se propteste bine pe picioare si sta singura. E si ea uimita cind reuseste si putin panicata se clatina in fata si in spate pentru a-si mentine echilibrul ca un acrobat pe sfoara.
Astfel, viata la 8 luni se imparte intre echilibristica si explorari. Ochii, degetul aratator si in cele din urma gura sint antenele explorarii. Cu ochii fixeaza obiectul sau zona unde vrea sa ajunga si o priveste cu o asemenea intensitate de parca ar vrea sa o absoarba. Cel mai funny e cind se uita dupa colt, la ceva ce nu e in cimpul ei vizual direct, cu gitul intins la maxim si sprincenele ridicate si pare ca ochii ei se ridica telescopic spre virful capului, ca la melc. Cind a ajuns, fie prin forte proprii, fie tinuta in brate, la obiectul dorit, degetelul ei aratator e deja intins si gata sa eploreze. Ieri in farmacie o vinzatoare cu ochelari s-a aplecat catre ea si Ioana a primit-o cu degetelul intins catre ochii ei.
Si pe linga toate astea, ar mai fi multe lucruri uimitoare pe care un copilas de 8 luni le face. De exemplu, faptul ca a reusit sa se ataseze de o jucarie pe care se bucura sa o revada tot timpul, ca intelege multe, cum ar fi “aprinde becul”, “papa Ioana?”, ”unde este …?”, “Vrajitoarea, Mor-Mor, Coco, porcul, vaca, papusa, alo-alo, becul, olita, oul”, stie sa introduca un ou de jucarie in fundul gainii Coco (o gaina care cinta si produce oua) sau intr-o forma de plastic, sa se joace ‘cucu-bau’, sa danseze atunci cind aude muzica sau cind ii cintam (mai ales Alunelu’ alunelu’ hai la joc…), sa arate ochii jucariilor si mai ales sa se intinda cu toata forta spre lucrul la care vrea sa ajunga.