Ce de bloguri despre copii!!! Am citit deja vreo 5 si fiecare ma duce la cel putin alte 5 si asa mai departe 
Mame intelectuale, rafinate, cosmopolite si pasionate de bebelusii si copiii lor. Stau acasa 2 ani si unele au si afaceri proprii. Blogul lor e intotdeauna saltaret, pozitiv, educativ si demonstrativ. Nimeni nu se plinge, tonul e autoironic, cotidianul e idilic si adevarata viata abia a inceput, cea de dinainte de bebelus fiind doar o amintire nefericita. Alaptatul exclusiv pina la 6 luni e regula si pe urma pina la 2-3-4 ani cit o vrea copilul. Bebe se poarta cit mai mult, eventual non-stop in brate, hai in sling. Dormitul in patut e ocazional sau inexistent. Teoria e ca bebelusii tinuti cit mai mult in brate si alaptati se transforma in copii inteligenti, fericiti si increzatori in sine si oamenii din jurul lor. Metodele traditionale, stravechi, naturiste cum ar fi purtatul copiilor in esarfa, sint valorizate puternic.
E o moda oare stilul acesta de a creste copiii? In anii 70-80 cind ne-am nascut noi, cei care avem acum 30 de ani si copii mici, tendinta era mai degraba spre industrializare, spre progres si nu spre traditional. Femeile care alaptau erau din ce in ce mai putine, pentru ca in mare parte nu le interesa si nu considerau pretios acest mod de a-si hrani si alinta bebelusii. Purtatul in brate era considerat un obicei care duce la rasfatul copiilor si la chinul parintilor, pe principiul “se invata prost”. Oricum, nu multi parinti aveau timp sa stea non-stop cu bebelusii lor, caci zecile de scutece trebuiau spalate manual si mincarea pentru bebe si restul familiei nu se putea comanda online. Patutul era de baza. Iar concediul de maternitate nu era decit de 4 luni.
Nu cred ca e vorba de o moda, e mai degraba o tendinta spre care am evoluat natural, odata cu simplificarea vietii coditiene. Eu de exemplu de cind a venit Ioana acasa nu am mai gatit si nu am mai facut curat niciodata. Singura activitate extracuriculara pe care am avut-o de la inceput era televizorul si acum, de cind a mai crescut si sta si altfel decit in brate, internetul, cu laptopul in brate si ea in balansoar sau linga mine pe pat. Am noroc ca doarme singura in patut si atunci mai apuc sa maninc, sa fac un pic de ordine de jur imprejur, sa arunc niste rufe in masina de spalat si cam atit, sa nu fac zgomot 
. In curind o sa trebuiasca sa ii gatesc, macar ei, ca pentru mine comand mincare iar Cosmin maninca in oras. Sa vedem cum o sa fac. 
Si aceasta tendinta inseamna copii care iti solicita atentia non-stop, copii cu care te joci si pe care ii tii in brate, copii care se dezvolta mai repede decit ne-am dezvoltat noi pentru ca au mult mai multa libertate de miscare si mult mai multe prilejuri de a invata lucruri prin joc. Plus diversitatea si coloritul vietii cotidiene, plus calatoriile in care poti sa ii iei cu tine, plus infinitele jucarii si moduri de a se juca. Cum va fi generatia lor de maturi? Copii rasfatati, pina la urma, solicitanti, care sint foarte constienti ca sint iubiti si ca parintii lor fac totul pentru ei. Parinti pentru care cresterea unui copil e un element de statut, diferentiere si competitie dintr-un stil de viata pe care il vor sofisticat.
