Uau, 6 luni! Nu-mi mai aduc aminte nimic din primele zile de viata ale Ioanei decit faptul ca totul era haotic si ca aveam o imagine extrem de idilica despre indepartatul septembrie, cind Giza implinea 6 luni, eu eram refacuta fizic si emotional, ma intorceam la serviciu si viata revenea la normal. Adica la ce consideram eu normal.
A venit si 7 septembrie, am implinit 6 luni si de la luna la luna incerc sa ma invat cu ideea ca normalul inseamna altceva decit credeam eu pe vremea aia. De exemplu, de vreo 3 saptamini au reintrat in normal noptile in care Viezurele se trezeste de 2-3 ori si nu adoarme pina cind nu ii dau ceai sau lapte. Uneori plinge rau si se agita, alteori adoarme repede la loc, dar trezirile sint garantate. Eu nu sint deloc refacuta nici fizic (am o burta de zici ca sint in luna a 5-a de sarcina), nici emotional si nici nu m-am intors la serviciu. Lunga mea “vacanta mea de vara” se prelungeste pina in iarna.
Am senzatia ca retraiesc prima luna. Parca sintem din nou invadati de colici, zilele sint cu nervozitate si agitatie maxima, somnul vine doar prin leganare si cintat, noptile cu plimbat prin casa. Sa fie oare de la dinti, zi si noapte in continuu de 3 saptamini? Si oare cit o sa mai dureze? Saracii bebelusi, daca ne-am aminti cit de dureros a fost primul an de viata, sigur toate greutatile de mai tirziu ni s-ar parea floare la ureche.
Altfel, evolutia emotionala a Gizei e incintatoare. De la animalutul inconstient pe care l-am adus acasa, pustoaica a devenit un copilas hazliu, care se bucura cind ma vede dimineata, chiuie cind ajunge Cosmin acasa de la serviciu si ride in hohote cind ma maimutaresc in toate felurile. Daca ii este somn, cind o iau in brate si ii cint, isi lasa capusorul pe umarul meu si incepe sa isi suga degetul. Cind ma joc cu ea pe podea, ma trage de par, de nas si vrea sa ma muste de mina, de picior, de tot ce prinde.
Ma uit la poze si nu-mi vine sa cred ca acum 6 luni nu stia nici sa tina ochii deschisi iar acum se aseaza singura in fund si chiar a inceput sa se ridice si in picioare!
