Ieri pe vremea asta mama si tata lu Ioana terminau de baut un Frozzito in Gara de Nord si se indreptau spre metrou, cu obiectivul precis ca, orice-ar fi, sa ajunga la Izvor sa vada mega-concertul. Biletele fusesera luate inca din martie. Dupa o noapte in care dormisem 5 ore fragmentat, 4 ore de mers cu trenul si un senvis infulecat pe tejghea, in gara, eram pregatita, apta si dornica sa ma delectez cu spectacolul oferit pe bani multi romanilor de catre “diva”. Ioana ramasese la Galati si se plimba cu bunelu pe faleza.
Drumul pina in incinta spatiului amenajat pe tapsanul de pe care se vede Casa Poporului, denumit si “parcul Izvor” (?!), a fost fara obstacole. Am intrat, am achizitionat jetoane pentru bauturi si ne-am uitat intii si intii dupa toalete. Le-am gasit, le-am folosit si am vrut pe urma sa folosim si cele doua jetoane pe care le cumparaseram just in case. Tot uitindu-ne dupa locul cu bere si suc, am omis faptul ca trebuia sa ajungem pe “gazon A” si ne-am trezit intr-o mare multime interminabila si strins comasata laolata, loc care am aflat ca era chiar “gazon B”. Pai si noi cum facem sa ajungem in “A”, acolo unde avem bilet, mai scump evident decit cel pentru B? am intrebat noi un gardian dupa ce parcurseseram vreo 500 de metri printre corpuri lipite ca siamezii unele de altele desi nu se cunosteau si nu se vazusera in viata lor inainte. A, pai trebuie sa va intoarceti! zise amabil gardianul. Nu se poate!! Mergem inainte. Mergeti, ca mai e o poarta! (pe la intrarea diametral opusa celei prin care intraseram noi!)
Si am pornit-o din nou, fara sa stim unde, printre corpurile lipite si lipicioase (nu si dulci, dupa numele concertului, Sticky&Sweet Tour). Am ajuns in final, am intrat pe Gazon A si ne-am luat si apa plus bere. Denumirile de Gazon A si Gazon B erau cu totul improprii locatiei, caci nu era nici urma de gazon pe jos, doar niste smocuri de iarba risipite si mult praf, tone de praf. Si ne-am pus pe asteptat, caci Diva si-a facut aparitia abia la ora 10.
Extenuta si derutata, m-am trintit pe jos cu fundul in praf si am jurat ca nu mai calc la asemenea “mega-evenimente”. Despre Madonna oricum nu stiam si nu stiu nimic, nici prin cap nu mi-a trecut vreodata ca as putea fi vreun fan de-al ei, nu o vazusem decit din pura intimplare in vreo doua-trei videclipuri la televizor. Dar curiozitatea e mare si auzind eu ca e super dansatoare si ca face super spectacole, am vrut sa vin la concert.
Si pina la urma ma bucur ca am fost. Din citeva motive: tipa e un fenomen supra-natural, cu o forta si o perseverenta colosale, un corp de statuie sculptata si un talent de manager si de leader incredibil. In plus, spectacolul e un model de comunicare si manipulare care da clasa. Apar din cind in cind in istorie stfel de oameni-fenomen care electrizeaza masele. Madonna e unul dintre ei. Mesajele ei sint dintre cele mai simple si mai umane: pace, toleranta, spiritual, generozitate, “make the world a better place” etc. Dar modul in care le transmite e coplesitor. Concertul a fost un vehicul pentru astfel de mesaje care de altfel ii construiesc in prezent brandul (deci nu mai e sexul de actualitate). Madonna e un produs comercial, nu un talent artistic desavirsit, dar un produs cu o super forta de comunicare si atractie.
Scena era uriasa, de unde eram noi acoperea cam toata fatada Casei Poporului. Pe spatele scenei, trei ecrane imense aratau proiectii naucitoare: filme, desene halucinante, videoclipuri, imagini socante (tigani, copii din africa, zone indepartate de pe Glob) si construiau decorul. Ritmul era dracesc. Madonna a dansat timp de o ora, cap la cap, fara pauzele pe care le facea sa se schimbe, in cizme cu toc inalt. Tot in cizme cu toc inalt a sarit si coarda vreo 10 minute la o melodie. Doar la ultimele doua melodii si-a tras niste bocanci si niste pantaloni negri si a dansat cu toata trupa de-ti taia rasuflarea, de parca se odihnise pina atunci. De unde atita energie?!
La 11.30 sau ceva de genul asta ecranele au afisat implacabil Game Over si lumea a inceput sa se care prin norii de praf. La metrou, la Eroilor, peronul plin ochi. Cu o mega durere de spate, un kilogram de praf inhalat si picioarele negre, negre ca dupa prasit, am patruns in metrou si am reusit sa stau si vreo doua statii pe scaun. Acasa cald, am adormit pe la 2 si m-am trezit din reflex la 5, dupa care am mai dormit un pic pina la 7.30.
Azi dimineata iar tren, iar aglomeratie, iar caldura. Dar am ajuns in final acasa la Galati si Giza tocmai papa supica in bucatarie. M-am apropiat incet si am zimbit cu gura larg deschisa iar ea a inceput sa rida in hohote, cu o bucurie incredibil in glas si in ochi. Asa o fericire i se citea pe chip incit surpriza a fost totala si pentru mine si pentru mama. Nu numai ca m-a recunoscut imediat dar s-a bucurat enorm sa ma vada!
Asa de frumos a fost! Cu adevarat dulce si lipicioasa! Cred ca a fost pentru prima data cind m-am simtit cu adevarat mama…