Miruna, fetita lui Cesi si Mircea, stia ca parintii ei au plecat undeva departe, la Polul Nord, sa vorbeasca cu Mos Craciun, adica sa puna o vorba buna sa-i aduca o Fifi si un Thomas, drept pentru care a tinut sa-i mai transmita inca o data, ferm, la telefon, lui Mos Craciun ca “jar maninca daca nu-i aduce ceva frumos”. Cesi si Mircea s-au conformat si i-au transmis intocmai lui Mos Craciun. Inca nu stiu cum s-a petrecut revederea Mirunei cu parintii ei, dar cred ca a fost de bine, pentru ca Mos Craciun i-a trimis deja in avans o Fifi foarte draguta.
Cit despre revederea Ioanei cu parintii ei, situatia nu a fost foarte clara, pentru ca Mos Craciun, telefonul si nerabdarea asteptarii nu intra inca in ecuatie in cazul nostru. Giza s-a holbat la noi, cind la unul, cind la altul, foarte uimita si nelamurita. Nu se astepta. Era cu bunica in sufragerie, la Galati, si se uitau la televizor. Adica bunica incerca sa se uite la televizor si Ioana sa roada o chestie de lemn pe care o mai si scutura din cind in cind, cit pe-aci sa se pocneasca cu ea in cap. Nu voia sa doarma, desi era obosita, treaza de 3 ore, si de fapt nu prea stia nici ea ce vrea dar era nemultumita. Ca de obicei… Cind deodata au aparut de dupa usa doi indivizi, veseli nevoie mare, care tot strigau: Ioana, Ioana, ce faci? Ioana era ea, clar, dar cine erau aia doi? Parca i-ar mai fi vazut undeva, cumva, nu stia de unde sa-i ia… Sa fi fost din Galati, sa fi facut liceul impreuna?! Ala mai inalt, cu capul mare si cret era chiar haios, ha ha, ce fatza are si si ce figuri face!! Dar ia uite asta cu parul scurt si cam palida ce emotionata e … of, eu ce sa fac, sa rid, sa pling, ce sa fac, ca nu mai stiu…
Si dupa ce ne-a privit indelung cu niste ochi albastri pina in virful capului de mirati ce erau, a zimbit asa un pic, in coltul gurii, parca nestiind daca sa fie bucuroasa sau suparata. Un zimbet de descoperire si de emotie, oarecum temator si nesigur. Un zimbet care pe urma s-a transformat in ris plin de bucurie si tipete de satisfactie.
Asta a fost deznodamintul calatoriei noastre impreuna cu Cesi si Mircea la Helsinki, in Finlanda, tara tarii lui Mos Craciun. Cum a fost acolo? Bine, ne-am odihnit, ne-am plimbat, ne-am distrat, ne-a fost frig, ne-am cumparat lucruri si ne-am propus sa le ducem si pe printese la Mos Craciun cind or fi mai mari.
Helsinki mie mi s-a parut un oras sobru, pe stil rusesc, cu cladiri masive si cam sumbre, piete si bulevarde mari si multe tramvaie. Intr-una din zile am luat feribotul si ne-am dus si pina la Talin, capitala Estoniei si locul de unde isi cumpara finlandezii bautura ieftina. Nu stiu daca asta era cauza sau alta, dar imensul feribot pe care am mers timp de 2 ore era plin. Talin e un oras medieval, cam ca Sighisoara arata, foarte colorat si prietenos, asa cum sint toate orasele medievale din zilele noastre. Merita vazut. De acolo ne-am cumparat o papusa Matrioska frumos pictata si niste mocansini din piele si blana de oaie pentru Ioana. Si ciocolata de la un magazin de bomboane din gara, care mi-a adus aminte de magazinul moldovenesc Bucuria de la Universitate. Tot acolo am mincat somon la gratar cu piure de cartofi, cirnati cu marmelada de ceapa si bere bruna. In Helsinki, somonul a fost specialitatea casei. Eu cel putin am mincat de dimineata pina seara somon: dimineata somon fume, la prinz sau cina paste cu somon, placinta cu somon, inclusiv somon fript la taraba in port, pe sistem mici & bere. Berea bruna era un deliciu, desi eu nu pot sa sufar berea. In afara de somon, bere bruna si feribot, mi-a mai placut sauna. Am facut sauna in hotel, caci acolo toate hotelurile si chiar blocurile, daca nu si sediile de firme, sint dotate cu saune. Normal, doar ei au inventat chestia asta.
Desi nu m-au impresionat atit de tare ca abundenta de somon si berea bruna, am vizitat si citeva biserici si muzee. E o biserica din piatra, zici ca-i taiata in stinca, unde se tin concerte datorita acusticii speciale, care e foarte interesanta. Am mai vazut si o insula-fortareata militara care te transpune intr-o dispozitie foarte romantica mai ales daca e o zi intunecata ca cea in care am fost noi pe ea, datorita dealurilor inverzite pe care daca te urci vezi de jur imprejur marea zbuciumata. Portul mi s-a mai parut o chestie impresionanta, cu puntile si pasarelele de debarcare pentru feriboturi, o infrastructura ca de aeroport.
Orasul, desi rece ca aspect, e prietenos. Circiumi sint din abundenta, in ele viata e vesela si finlandezii petrec in tricouri chiar si cind afara sint 10 grade. Bautura insa e scumpa. Pe strazi oameni multi, si din 10 in 10 oameni unul avea un carucior. Moda la carucioare era cu roti cit mai mari si suspensii bune (exact ce mi-as fi dorit si eu). E baby boom clar si in Finlanda. Mall-uri multe, magazine, piata de suveniruri in port, de unde am luat o blana alba de ren, foarte frumoasa, nu stiu ce o sa facem cu ea. Preturile in mall-uri ca in Romania.
Per ansamblu, ne-am simtit foarte bine. Data viitoare mergem cu Giza si Miruna la Mos Craciun, in Laponia.